In cei 26 de ani(sau 25 bis!) viata mi-a dat cateva lectii usturatoare…ce-i drept nu prea multe dar "putine si bune". In urma lor reuseam , intotdeauna , sa-mi regasesc pofta de viata, zambetul, bucuria, visele… asemenea unui copil care cade, se loveste, vrea sa planga dar descopera subit o noua jucarie, un leagan, etc…si intr-o fractiune de secunda a si uitat de cazatura , de durere.
In tot acest timp, copilul a fost mai mereu acolo…sa se bucure de viata…
Ultima lectie primita nu a fost usturatoare…ci mult mai mult de atat…. de atunci tot caut copilul, incerc sa-l regasesc dar nu -i nicaieri!
I guess it’s time to grow up…huh…
Raluca Marinescu's Playground 